La sfârșitul lunii octombrie se pornește din nou încălzirea. Centralele pe gaz intră în funcțiune după vară, sobele pe lemne se aprind iar, iar în fiecare iarnă tot acum cresc și cazurile de intoxicație cu monoxid de carbon. Articolele anterioare de pe blog au tratat defecțiunile de la încălzire, întreținerea, asigurările și predarea locuinței. Acesta se ocupă de cele două dispozitive mici de pe tavan și de pe perete și de întrebarea pe care și-o pun mereu proprietarii și chiriașii: cui îi revine răspunderea?

Răspunsul scurt: depinde de țară, iar în Germania chiar de land. Mai jos găsiți noțiunile valabile peste tot, câteva exemple reale de reglementări naționale și o listă de verificare pe care o puteți folosi chiar săptămâna aceasta.

Ce detectează, de fapt, fiecare dispozitiv

Detectorul de fum reacționează la particulele de fum din aer. Oferă o avertizare timpurie în caz de incendiu, ceea ce contează cel mai mult noaptea, când oamenii dorm. Nu spune nimic despre scurgerile de gaz sau despre monoxidul de carbon.

Detectorul de monoxid de carbon (CO) măsoară concentrația de CO din aer. Monoxidul de carbon provine din arderea incompletă în centrale pe gaz, boilere, radiatoare cu convecție, sobe, șeminee și sobe de teracotă, mai ales când coșul de fum este blocat sau camera nu primește suficient aer. Nu se vede și nu se simte, iar primele simptome (dureri de cap, amețeli, oboseală) pot fi puse ușor pe seama unei răceli.

Sunt două dispozitive diferite, cu roluri diferite. Există și detectoare combinate de fum și CO, dar un detector de fum singur nu vă avertizează în privința CO, iar un detector de CO nu vă avertizează în privința fumului.

Standardele de căutat

În UE și în Regatul Unit, căutați pe ambalaj și pe dispozitiv:

  • EN 14604 pentru detectoarele de fum (în Franța apare ca NF EN 14604, în Regatul Unit ca BS EN 14604)
  • EN 50291 pentru detectoarele de CO (EN 50291-1 pentru uz casnic)

Ar trebui să existe și marcajul CE (UKCA sau CE în Marea Britanie). Detectoarele foarte ieftine, fără niciun standard inscripționat, nu merită banii economisiți.

Ambele tipuri se uzează. Majoritatea detectoarelor de fum sunt proiectate să funcționeze aproximativ zece ani, iar senzorii de CO au și ei o durată de viață limitată. Multe aparate au pe spate data înlocuirii sau data fabricației, iar unele emit un semnal sonor când au ajuns la capătul duratei de viață. Considerați acea dată un termen-limită.

Unde se montează detectoarele

Regulile exacte diferă, dar această practică generală se aplică aproape peste tot:

  • Detectoarele de fum se montează pe tavan, aproape de mijlocul încăperii, în dormitoare și pe holul sau palierul pe care l-ați folosi pentru a ieși. Cel puțin unul la fiecare nivel locuit.
  • Țineți detectoarele de fum departe de bucătării și băi, unde aburul și gătitul le declanșează fără motiv. În bucătărie ar trebui montat un detector de căldură sau un model destinat bucătăriilor.
  • Detectoarele de CO se montează în încăperea cu aparatul pe combustibil (centrală, aragaz-încălzitor, sobă, șemineu). Dacă cineva doarme în apropiere, puneți unul și în dormitorul respectiv.
  • Pentru detectoarele de CO, urmați instrucțiunile de amplasare ale producătorului. O recomandare frecventă este la 1–3 metri de aparat, departe de ferestre, guri de ventilație și de aburii de la aragaz.

Cine răspunde: exemple reale

Aceste exemple arată cât de mult variază regulile. Sunt un rezumat, nu consultanță juridică, iar legile se schimbă, așa că verificați versiunea în vigoare din locul unde se află proprietatea.

Ungaria

Ungaria nu are o obligație generală de a monta un detector de CO într-un apartament existent, închiriat pe termen lung. Există două excepții importante:

  • Clădiri noi cu aparate cu tiraj deschis. Legea maghiară din 2012 privind serviciile de curățare a coșurilor de fum, în vigoare din octombrie 2013, prevede că o clădire nouă în care funcționează un aparat cu tiraj deschis (care ia aerul de ardere din cameră, cum sunt multe boilere pe gaz și radiatoare cu convecție mai vechi) poate primi autorizația de utilizare doar dacă are montat un detector de CO (Weborvos, 2013; e-gépész).
  • Cazări pe termen scurt. Conform criteriilor de clasificare a cazărilor private, în vigoare din 2023, dacă spațiul este încălzit cu orice arde combustibil (centrală pe gaz, radiator cu convecție, sobă, șemineu, sobă de teracotă), sunt obligatorii un detector de fum și unul de CO (Netkazán, aprilie 2023). O sursă din industrie plasează această regulă în 2022, așa că, dacă oferiți spre închiriere pe termen scurt, verificați criteriile în vigoare.

Chiar și acolo unde nu există obligație legală, un detector de CO costă foarte puțin în comparație cu un aparat pe gaz într-un apartament mic.

Germania

Toate cele 16 landuri impun detectoare de fum în locuințe, cel puțin în dormitoare, în camerele copiilor și pe holurile care duc din ele spre ieșire. Proprietarul le montează, iar Curtea Federală de Justiție a decis că un chiriaș trebuie să accepte acest lucru chiar dacă a montat deja detectoare proprii (BGH, VIII ZR 290/14). Cine le întreține în stare de funcționare depinde însă de codul construcțiilor al landului. În Bavaria, Berlin și Renania de Nord-Westfalia, de exemplu, se ocupă ocupantul, dacă proprietarul nu preia sarcina. În Renania-Palatinat, Saarland și Turingia, se ocupă proprietarul. Prezentările publicate nu concordă în cazul mai multor alte landuri (prezentarea ARAG), așa că citiți Landesbauordnung-ul în vigoare al landului dumneavoastră. Mulți proprietari preiau pur și simplu întreținerea prin contractul de închiriere, pentru a evita orice îndoială.

Franța

Detectoarele de fum (DAAF) sunt obligatorii în orice locuință din martie 2015. Potrivit Service-Public, proprietarul montează un detector marcat NF EN 14604 și verifică la predare (état des lieux) că funcționează. În cazul unei locuințe nemobilate, chiriașul o întreține și schimbă bateria sau aparatul când este nevoie. În locuințele mobilate și în cele sezoniere, proprietarul răspunde de tot, inclusiv de baterii. Articolele mai vechi, care pun totul în sarcina chiriașului, sunt depășite.

Anglia

Conform Smoke and Carbon Monoxide Alarm Regulations, modificate începând cu 1 octombrie 2022, proprietarii trebuie să monteze un detector de fum la fiecare nivel folosit drept spațiu de locuit și un detector de CO în fiecare cameră cu un aparat fix de ardere (aragazurile sunt excluse). Trebuie să verifice funcționarea detectoarelor în prima zi a fiecărui nou contract de închiriere și să le repare sau să le înlocuiască după ce sunt informați că sunt defecte. De la chiriași se așteaptă să le testeze periodic. Autoritatea locală poate aplica proprietarului o amendă de până la 5.000 de lire sterline dacă ignoră o notificare de remediere (ghidul GOV.UK). Scoția, Țara Galilor și Irlanda de Nord au reguli proprii.

Cum testați un detector

  • Apăsați butonul de test și țineți-l apăsat până sună alarma. Astfel se verifică bateria, partea electronică și sirena. Mulți producători recomandă testarea lunară. Cel puțin, faceți-o la fiecare predare a locuinței și la începutul fiecărui sezon de încălzire.
  • Verificați data de pe spate. Înlocuiți aparatul care și-a depășit durata de viață, chiar dacă butonul de test mai funcționează.
  • Curățați de praf cu grijă, cu o pensulă moale sau cu aspiratorul. Nu vopsiți niciodată un detector.
  • Nu testați cu fum sau gaz real. Butonul de test este suficient pentru uz casnic. Sistemele alimentate de la rețea sau interconectate pot necesita verificarea de către un electrician.

Lista de verificare

La predare (intrare și ieșire din locuință)

  • Consemnați fiecare detector în procesul-verbal de predare: tip, amplasare, standard, baterie sau alimentare de la rețea, data expirării.
  • Apăsați împreună butonul de test și notați că a funcționat. O fotografie a fiecărui detector, cu eticheta cu data, ajută.

În contractul de închiriere

  • Stabiliți cine schimbă bateriile, cine înlocuiește aparatele defecte sau expirate și cum se semnalează o defecțiune. Acolo unde legea hotărăște deja acest lucru (ca în Franța sau Anglia), contractul trebuie să o respecte. Acolo unde nu, convenți între dumneavoastră.
  • Rugați chiriașul să nu scoată detectoarele și să nu scoată bateriile, iar în caz de defecțiune să o anunțe, nu să ignore semnalul sonor.

În fiecare an, înainte de sezonul de încălzire

  • Testați fiecare detector și verificați data expirării.
  • Programați revizia centralei și verificarea coșului de fum sau a conductei de evacuare. Un detector vă avertizează asupra unei probleme, dar nu o rezolvă.

Când un detector sună sau se defectează

  • Detectorul de CO sună: deschideți ferestrele, opriți aparatul dacă o puteți face în siguranță, scoateți toate persoanele din locuință și sunați la numărul de urgență (112 în toată UE) sau la serviciul de urgență pentru gaze dacă cineva se simte rău. Nu mai folosiți aparatul până nu a fost verificat de un tehnician calificat. Apoi informați proprietarul.
  • Detectorul de fum sună: verificați mai întâi dacă este incendiu. Dacă da, ieșiți și sunați la 112.
  • Semnal sonor intermitent sau test eșuat: chiriașul anunță, iar cel responsabil înlocuiește prompt bateria sau aparatul. Nu lăsați o locuință fără detector funcțional săptămâni la rând.

Dacă folosiți LeasingTrack, puteți păstra procesul-verbal de predare și fotografiile detectoarelor împreună cu documentele proprietății, iar chiriașii pot raporta un detector defect ca solicitare de reparație. Astfel, amândoi aveți o evidență datată a momentului în care defecțiunea a fost semnalată și remediată.

Verificați regula locală

Acest articol prezintă tabloul general și câteva exemple naționale. Nu acoperă toate țările, iar detaliile (ce încăperi, ce clădiri, cine plătește) se schimbă în timp. Înainte de fiecare sezon de încălzire, verificați regula în vigoare din locul unde se află proprietatea, pe portalul guvernamental național, la autoritatea locală de construcții sau la pompieri, ori printr-o asociație locală a proprietarilor sau a chiriașilor. Pentru un caz concret, mai ales după un incident, întrebați un avocat.

Varianta cea mai sigură nu e complicată: detectoare conforme cu standardul, montate în locurile potrivite, testate la fiecare predare și o înțelegere clară despre cine ce face.